Soarece de Mall ajuns in Betleem

Prima noapte in Betleem din perspectiva omului comod:
Intru in casa: mainile, picioarele si nasul se racesc instant, nu a mai locuit nimeni acolo de peste o luna… dar am net si asta anuleaza in mare parte efectul  :) Imi fac curaj pentru un dus in ideea ca asa spal toate temerile… he he… descopar ca s-au dus vremurile cand apa calda curgea in nestire, la mine in baie abia picura si cea rece… Imi vine ideea sa incalzesc apa, problema e ca nu am cu ce aprinde aragazul. Cotrobai prin dulapuri, dar fara succes… sau nu! Descopar minunea aia care incalzeste apa mai repede decat se intampla pe aragaz!!! Yuppi!!! Pregatesc frumos ligheanul si toate cele… bag in priza instrumentul… PAC… sare siguranta… BEZNAAAAAA! Acu’ sa te vad, viteazo cu fobie de intuneric!!! Bajbai prin casa, evident ma impiedic de ligheanul cu apa, imi aduc aminte ca am cu mine lumanarea lui “Andrei” dar n-am cu ce o aprinde… Yeeey, traiasca HTC-ul cu lanterna… da’ unde l-am lasat??? Explorez camera: haina, geanta… nimic! Dau’ de laptop, il pornesc, apare o raza de lumina, intr-un final apare si telefonul aruncat pe pat. Pornesc lanterna, ma apuc de cautat siguranta ghidata dupa memorie (hmmm… parca s-a auzit PAC din partea aia…) si ceva sfant care o fi avut si el fobie de intuneric se indura si ma ajuta sa o gasesc… si se face din nou lumina!
Schimb priza, se incalzeste apa, intre timp se incalzeste putin si camera datorita minunii numita radiator. Imi aduc aminte ca una dintre surori mi-a spus sa am grija sa ma incui bine noaptea, cu tot cu zavoare. Ies din camera, trec prin living, ajung in hol, ies in celalalt hol… verific usa, imping in sus zavorul nr. 1, imping in jos zavorul nr. 2, incui usa de la primul hol, o incui si pe cea de la living, ma bate un gand sa o incui si pe cea de la camera dar renunt in momentul in care imi trece prin minte gandul: “Daca sparge careva geamul, eu cum fac sa descui trei usi plus cea principala unde am de muncit de trei ori (broasca, zavor 1, zavor 2)??? Ma duc la geam, ridic putin jaluzelele si ma linistesc… geamurile au grilaj :) daca vrea vreun palestinian sa le taie ca sa intre in camera apuc si sa imi fac un ceai pana termina el!!! Ma pun in pat sub cele 4 paturi plus o plapuma ce pare din India… are imprimeuri cu elefantei decorati… inchid ochii… si se trezesc zgomotele… ceva pacaie, pusca, trosneste tot la cateva secunde…  “Putincredincioaso”… cum ar spune Cineva… oare e justificata teama asta? Nu, nu e, o stiu prea bine… asa ca adorm :)

Dimineata o intalnesc in curte pe una dintre surori. Stresata sa nu ajung tarziu la birou, salut frumos, imi var mainile in buzunar si ma indrept spre poarta… O aud pe sora spunand: “Stii, pentru mine mainile in buzunar sunt semn de lene…” Ii raspund ca pentru mine sunt semn ca mi-e frig… Zambeste frumos si spune: “Asa e, te inteleg… dar inima... cum ti-e inima in comparatie cu mainile?” :)